-continuare din Blestemul vrăjitoarelor [3] - Răsplată după faptă
Răspunsuri prin întrebări
Orice definire a termenului de vrăjitorie, chiar dacă porneşte doar de la definiţia lingvistică, simplă şi limitativă: “Totalitatea mijloacelor şi formulelor magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, a fiinţelor, pentru lecuire etc”, „Practică ocultă de invocare a unor forţe supranaturale (malefice), cu scopul de a influenţa soarta cuiva; consecinţele utilizării acestor practici.”, se pot înţelege destule, se poate privi întregul orizont.
În scrierile şi spusele Părintele Ilie Cleopa se atrăgea, de multe ori atenţia, în mod deosebit asupra urmărilor păcatului vrăjitoriei, deoarece: "Cei care fac vrăji şi aleargă la vrăjitori fac un mare păcăt împotriva Duhului Sfânt, căci lasă pe Dumnezeu şi cer ajutorul diavolilor. Se leapădă de slujitorii lui Hristos şi se duc la slujitorii satanei. Se leapădă de Adevăr şi primesc pe loc minciuna, căci toate cuvintele vrăjitorilor sunt minciună şi amăgire diavolească. Pentru un astfel de păcat vin asupra celor vinovaţi, care aleargă la vrăji, tot felul de răutăţi şi primejdii. Apoi cei vinovaţi de acest greu păcat sunt pedepsiţi de Dumnezeu cu boli grele şi fără leac, cu suferinţa în familiile lor, cu pagube şi neînţelegere, cu sărăcie şi moarte cumplită. Şi dacă nu se spovedesc şi nu-şi plâng păcatul acesta cu lacrimi toata viaţa, nu se pot mântui".
De la Sfântul Nicodim Aghioritul ne vine învăţătura care ne arată că vrăjitoria se împarte în mai multe părţi precum vrăjitoria propriu-zisă, prin care se înţelege invocarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori şi puteri ascunse, urmează descântecele blestemate, în care este din nou chemat ajutorul diavolilor în ambianţe sinistre, precum camere complet întunecate sau cripte de morminte. Odată chemate căpeteniile diavolilor, legiunile negre sunt trimise să facă rău pe toata faţa pământului…
Faptul, făcutul, datul, adusul, pusul sau făcătura este probabil cea mai cumplită vrajă trimisă împotriva duşmanilor, deoarece, din aşa-zisa făcătură se moare în majoritatea cazurilor. Vraja de "fapt" este de mai multe feluri, unii autori convenind că este de 12 feluri, dar în descântece se "desface" şi pentru faptul de 99 de feluri. Faptul vine omului de la duşmanii săi care apelează în acest scop la un vrăjitor. Făcătura înseamnă a îmbolnăvi pe cineva punându-l în contact cu obiecte fermecate. În anul 1867, la Sibiu, a fost publicată o broşură, astăzi dispărută, care enumera instrumentarul folosit în vraja de fapt. Conform listei, "faptul" poate fi făcut cu: creieri de coţofană şi de broască, funie de spânzurat, creierul unei femei moarte, piele de şarpe, sânge şi intestine de arici, pui de rândunică, liliac, grăsime de vacă, ţărâna din copita calului, vine şi beregată de lup, pământ de pe morminte, praf de la balamaua uşii, păr de mort, excremente de pisică, praf din scurmătura de găină, cioc de cioară, broască vie cusută la gură, mătrăgună, picioare de iepure, o săgeată, fier de plug părăsit, cuţit găsit pe drum, bani blestemaţi şi, cel mai de puternic ingredient, o mână de om mort purtată permanent de vrăjitor asupra sa…
Cei ce se îndeletnicesc cu vorba înspre Necurat nu caută mondenităţile, nici frivolitatea. Ceea ce fac ei ca muncă pe Pământ este aceea de a aduce cât mai multe suflete stăpânului lor întunecat…Ţăranul roman i-a evitat întotdeauna, dupa cum certifica marele folclorist Simion Florea Marian în lucrarea sa "Vrăji, Farmece şi Desfaceri", apărută în anul 1893: "Vrăjitorii şi vrăjitoarele sun priviţi în genere de popor ca nişte oameni fără de lege, lepădaţi de Dumnezeu, care au de-a face mai mult cu spiritele necurate, pentru că ei , în vrăjile ce le rostesc, în loc să se adreseze la Dumnezeu, fiinţa supremă şi atotputernică, ca Acesta să le vina în ajutor spre atingerea scopului ce-l urmăresc, îşi iau de cele mai multe ori refugiul la spiritele cele necurate… ca acestea să le de ajutorul trebuincios şi să le îndeplinească dorinţa."
În pragul mileniului III, psihologia şi medicina neconvenţională s-au văzut puse în faţa unei situaţii de neconceput pentru nişte ştiinţe aşa zis "serioase", aceea de a descoperi cu groază şi a accepta că la originea multor boli stau fie păcatele oamenilor, fie influenţa duhurilor necurate. Mai mult decât atât, ştiinţa se declară incapabilă să explice în limbaj ştiintifico-materialist, cazurile evidente în care o serie de boli şi afectiuni sunt cauzate de acţiunea răuvoitoare a oamenilor care stăpânesc mijloacele magice. Scopul imediat al vrăjilor este unul eminamente malefic, deoarece constă în a constrânge pe cineva, împotriva dorinţei sale, să facă, să asculte şi să execute tot ce se doreşte de la dânsul.
Spre deosebire de abordarea strict ştiinţifică a realităţii înconjurătoare, unde evenimentele sunt legate pe principii logice şi cuantificabile, în concepţiile magico-mitice secretul percepţiei este reprezentat de analogia, asemănarea dintre esenţă şi aparenţă, dintre formă şi substanţă.
Aşa ajunge simbolul, în sine, să i se atribuie aceleaşi însuşiri şi statut ca al obiectului pe care îl simbolizează. Şi aşa rezultă puterea pe care o are în magie, cuvântul, logosului împuternicit de ritual (descântec, blestem, incantaţie).
Astea fiind mijloacele, motive, pentru cei care n-au puterea de a face cu putinţă omenescul dat prin ceea ce sunt ei înşişi, se vor tot găsi. Ei, cei la faţă blânzi şi mereu rugători de ajutor şi milostivire, sunt mai răi decât lupul cu oile, când faţa îşi întorc, schimbându-şi-o.
Am tot spus eu, au tot spus şi spus alţii... nimic nu e nou sub soare... Unii ţin la cei din neam până la sacrificiu, alţii, din acelaşi neam, şi întregul neam caută să-l supună, prin orice mijloace, fiind în mare nevolnicie de a folosi firescul cuvânt, priceperea şi îndemânarea. E mult prea mare orgoliul lor, mândria lor, de a-i avea pe toţi ascultători. Pe cei cunoscuţi, pe cei apropiaţi, prin vorbă mieroasă îi face să nu fie căutători spre ei, ca, în vreun fel făcători de rău, îşi ascund bine intenţia, dar, pe la spate, împlântă cuţitul...Am tot spus eu, au tot spus şi spus alţii... nimic nu e nou sub soare... Unii ţin la cei din neam până la sacrificiu, alţii, din acelaşi neam, şi întregul neam caută să-l supună, prin orice mijloace, fiind în mare nevolnicie de a folosi firescul cuvânt, priceperea şi îndemânarea. E mult prea mare orgoliul lor, mândria lor, de a-i avea pe toţi ascultători. Pe cei cunoscuţi, pe cei apropiaţi, prin vorbă mieroasă îi face să nu fie căutători spre ei, ca, în vreun fel făcători de rău, îşi ascund bine intenţia, dar, pe la spate, împlântă cuţitul...
Cazuri şi necazuri... necazuri în viaţa socială, în cea familială, în cea personală, în cea intim-personală. Un lanţ fără sfârşit, într-un cerc al morţii îi prinde pe toţi cei din apropiere: părinţi, fraţi, partener de viaţă, copii, rude de dincolo de cei din casă, cunoscuţi. Toate ies pe dos, toate au urcuşuri grele ori murdare, toate au căderi fără motiv aparent. Starea de rău, boala, comportamente absurde, nebuneşti, imorale, câştiguri şi pierderi în timp scurt, pe tot felul de căi, neînţelegerea, suicidul, mândria, ruşinea, frica... toate se lasă văzute la toţi... Dintre toţi unii însă mimează...
Caz, desluşit într-un aproape tot, dar asemenea vulcanului care după ce a aruncat şuvoaiele de lavă, nu se lasă uşor în adormire şi mai aruncă câte un jet de lavă, cenuşă încinsă şi nori, mulţi nori groşi de fum, care, fără a fi asemenea şuvoaielor, pot încă sădi teama, ba chiar aduce moartea celor mai slabi ori fricoşi.
Într-un demult, de care n-aveau cei dimprejur ştire, când încă mai sălăşluia copilăria în adolescenţa de pe pragul maturităţii, mofturi dar mai ales o mândrie bazată pe închipuite calităţi şi potenţe, fără putinţa de a se împlini asemenea dorinţelor de prin mofturi, s-a ales o altă cale. S-a ales, la început, calea care să facă privirea mai plăcută, înţelegerea a ceea ce se vroia înţeles chiar fiind ceva de neînţeles, necondiţionatul ajutor în ceea ce nu era nevoie să aibă ajutor, a orice altceva era înspre folos dorinţelor fără limită. S-a ales calea împotriva, încă, propriei familii, a neamului.
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...
...