Inventate irealităţi

Asta seara am perceput esenţialul... Dupa luni de zile de când nu am privit la TV, o jumătate de ora mi-a schimbat starea, în decădere. Reportajul de pe Discovery nu avea nimic în comun cu aceste stari, era legat de Kenia. Starile acestea sunt similare cu cele de ieri dimineaţă când intrasem pe Facebook. Am curajul să lansez o idee: cel puţin Tv-ul şi Facebook-ul, ca şi alte site-uri de aşa-zisă socializare, sunt intenţionat generatoare de stări deprimante şi destabilizatoare. Poate nu este întâmplătoare capcana introdusă de messenger-ele introduse în ele, de curând! Sunt negative şi atrag! Numărul utilizatorilor creşte continuu. Ego-ul oamenilor este crescut artificial. Pe cei mai mulţi îi cuprinde o boală care încă nu-i definită pentru public însă a fost bine studiată în timp, în umbră! Ea face ca oamenii sa devina neoameni, sa se insingureze, sa se minta! O fac fara sa realizeze ca sunt manipulati! Sunt usor, usor atrasi spre aceasta capcana. Si oamenii cad in ea... La inceput e greu de definit transformarea: omul isi face un profil, pune acolo niste informatii, si cateva poze. Apoi, incet, incet, isi pune viata la vedere "albumul de fotografii" la poarta, incepe a-si descrie viata si trairile pentru ceilalti. O face fara intentii (in general) dar vartejul depersonalizarii ii duce in jos. Pentru a fi in centrul atentiei ajung sa faca si fapte -zic ei ca dupa cum simt in suflet- surprinzatoare care, daca se poate sa fie si surprinse pe imagine. Am observat ca si pana cei care au valoare, oameni care si fara Facebook ar avea ceva de spus, alergand in cursa pentru a ajune in randul celor care sunt acum pe podiumul valoric, isi cauta ieftina popularitate, aici, in acelasi mod. Monstrii sacri exista, insa ce monstru sacru si-a pus la vedere toata viata? Ei au mers liniar, in viata sociala, personala? Mondenitatea le-a fost asa de draga? Omul de acum insa este grabit sa fie cunoscut! Cunoscut insa, nu si inteles. Prefera sa-i fie cunoscuta viata, sa puna cat mai repede poze cu el, alaturi de altii, mai ales "neovalori" cunoscute, sa comenteze folosind magicul cuvant "iubire" pentru a se minti pe el insusi ca ceea ce face este pornirea sufletului si nu a unei minti imbacsite prin manipulare.

De circa 6 ani m-am tot invartit si eu prin lumea virtuala. Constient am facut si experimente, dar de cele mai multe ori am cazut si eu in aceasta capcana. M-am trezit uneori cam tarziu! Concluziile mele sunt lucruri simtite pe propria piele, direct sau indirect, traite de mine sau apropiatii mei!

Politicienii nu sunt deloc absenti in aceasta orgie a lumii moderne, a lumii de gunoi, cum mi-am permis, nicidecum nemotivat, sa o numesc! Am vazut la doamna Grapini, un om-politician ce nu-si urmareste scopuri de marire... Totusi vartejul acestor site-uri de solidarizare a cuprins-o si pe dumneaei, descriind uneori viata privata. Un gest nevinovat, insa un gest care poate avea urmari daca mintile diabolice isi vor pune in cap sa o darame. Presedintii de partide insa, nu afiseaza nimic din viata personala, dar au creat o adevarata industrie de slava si glorie! Nu au nici un interes?

Revenind la omul simplu, la mine chiar, m-am intrebat ce cauta prin acest joc? Nu vrea sa mai accepte relationarea in doi sau in cea a unui grup restrans? Cine se aseamana se aduna, era proverbul romanesc. Acum insa, prin aceste site-uri se poate spune ca "Cine se aduna TREBUIE sa se asemene"! Mie asta imi suna a omogenizare de constinte, de valori. Adica depersonalizare. Malaxorul diabolic functioneaza; zeci de milioane de indivizi sunt cuprinsi de aceasta febra. Sunt dependenti de aceasta necesitate (greu insa de acceptat pentru cel febril) de a se depersonaliza. Acelasi ban si acelasi sex dar si acelasi ego exacerbat ii face pe oameni sa deschida singuri poarta iadului. Ei insa nu vor sa creada ca acest comportament le este indus, le este transmis, prin ceva ce nu este transparent. Li se induce ideea de viata la intamplare, destramarea cuplului, insingurarea, destrabalarea, vinderea sufletului pentru placeri ieftine, pentru faima de scurta durata -podiumuri de mucava- prietenii fara suport, iubiri sfasietoare ce se termina de multe ori la politie sau la spital, chiar si la morga, minciuna, infatuare, lauda de sine, caderea in desuet. Oamenii acuza pe cei ce, mai devreme sau mai tarziu pe aceste victime! O fac din doua posturi si doua motive distincte: cei neimplicati pentru ca nu stiu fenomenul iar cei implicati pentru ca nu au curajul sa recunoasca faptul ca si ei joaca in hora mortii sufletesti! Cum se transmite aceasta indrumare spre dezastru? Urmariti aplicatiile si veti intelege... Stiu, exista scuza: eu am iesit de acolo! Pot sa spun eu insa "Degeaba"! Aceea e doar o ascunzatoare a realitatii, caci mesajele subliminale sunt incluse peste tot, in tot acel site! Actualizarie de fatada sunt doar praf in ochi...mereu script-urile se schimba. Ca un cunoscator totusi al unui dispozitiv si aparat electronic, pot vorbi si de modul de traducere in real a acestor transmisii in modul material, fizic, existential, al omului. Orice calculator are difuzor (acel piuit ce se aude la pornire) ce poate reda foartebine, fara volum mare, frecventele purtatoare ale mesajului subliminal, ultrasonor. Urechea nu le aude, creierul insa nu le lasa nedecodate. Optic, ecranul "ascunde" usor acele mesaje scurte (max. 20 ms) pe care nu ochiul, ci creierul. Nu sunt decodate constient, deci omul n-are de unde sti ca "a primit o informatie"! Insa o executa. Si se sinucide, chiar daca nu la modul fizic!

Cand spun cuiva despre un anumit mod de a recepta o realitate, de a se comporta, mi se spune direct ca eu vreau sa manipulez! Omul receptioneaza informatia constient si o interpreteaza asa cum poate. Nu ma supar ca sunt acuzat pe nedrept, chiar pot spune ca ma bucur ca are o pozitie. Chiar daca stiu ca face o proiectie a moentului sau, alteori a propriei dorinte sau personalitati, privesc doar scanteia ce aprinde candela constiintei.

Unii imi vor spune ca rolul acestui site a fost determinant pozitiv in pornirea unor revolte si-mi vor da exemplu Egiptul. O revolta ce, trebuie sa recunosc, era necesara si nu contest argumentele ce le vor aduce unii pentru a-mi demonstra ca ma insel. Insa la capitolul Libia, tare-mi e ca vor intelege mai tarziu cat de mult neadevar stiu ei. Acolo, spun eu acum, pe langa mijloace militare s-au folosit si metode neconventionale, inclusiv prin aceste site-uri de socializare, pentru a-i determina nu doar sa se revolte, ci sa si omoare... Adica o justitie fara judecata! Amintiti-va de Romania, 1989, de Irak... Si cate vor mai fi!

Am intrat in problemele globale, insa ma intorc la omul de aici, omul de langa, sau din apropierea mea. La el si la comportamentul alterat ce i-l induc aceste site-uri. Candva, prin 2008, am vorbit despre viata virtuala la modul general (cartea Absolut concret). Acum m-am focalizat pe ideea influentarii comportamentului individului in viata de zi cu zi. Adresandu-se persoanelor cu un grad de instruire mediu si ridicat, aceste site-uri au devenit mai necesare, celor ce doresc subordonarea omului, decat aerul si apa. Inducerea comportamentelor de care vorbeam este cheia prin care omul este slabit la maxim. Un om care poate fi atacat pe latura morala nu mai poate fi considerat nici artist, nici om de cultura, nici om de stiinta. El este de valoare, in structura intriseca, dar in fata societatii nu mai are nimic de spus si, ori se izoleaza, ori este izolat. Astfel el nu mai are nici cea mai mica putere, nu mai poate convinge pe nimeni prin scrisul lui, prin spusa lui, prin fapta lui.

Unii ar spune ca “Ce conteaza parerea unora, eu stiu cum sunt?”. Pentru persoana proprie asa e, n-are de ce sa conteze. Pentru a organiza o lupta, o rezistenta impotriva impilarii, insa e o necesitate absoluta. Iar in aceasta organizare valorile conteaza. Un individ care ‘da cu gura’ poate sa incite, sa cheme la lupta, dar nu ar fi decat o revolta a celor usor manevreabili. Manelistii (ce rau imi pare ca trebuie sa ii amintesc), de pilda, pot induce unor multimi destul de mari o idee, dar ce urmeaza dupa aceea? Au inimioara mea? Au cercelusul meu?

Cei manevrabili, in afara unor revolte nu pot genera schimbari. Si, la fel de bine, ei pot fi manevrati si de cei de la putere, intorcandu-se impotriva propriei revolte. Cat priveste pe cei care, in tot ceea ce fac tin cont de triada existentiala a omului: suflet, minte, corp, acestia sunt tinta predilecta a celor ce manevreaza butoanele de comanda ale manipularii. In inocenta lor, caci nu pot sa accepte ca unii “oameni sunt mai putin oameni”, cad victime celor ce sunt soldati fara a sti a celor ce dau comanda. Acesti cameleoni, mimand intelegerea umana, a ajutorului si sprijinului acordat celor care trec prin momentele, umane si ele, de cadere, ii imping pe ceilalti spre prapastie, dar inainte de a-i aduce in marginea prapastiei, au grija sa faca un cap de pod pe care il mascheaza cu vegetatie abundenta. Odata ce victima e facuta sa ajunga acolo, uitand de toti ceilalti, acel cap de pod se rupe, iar caderea in gol nu mai are oprire.

Pentru cei ce depasesc latura de intelegere a realului, as mai aminti si informarea pe care o fac unii, voit sau nevoit, a informatiilor despre ei. In aceeasi masura sunt destui care pot “lucra” o persoana doar avand o imagine a acelei persoane. Imaginea poarta amprenta persoanelor din ea, creeaza o punte pe care orice poate trece la acea persoana. Cati, chiar si din cei initiati, realizeaza ca prin acea imagine ei devin victima atacatorilor, fiind tot timpul la discretia lor? Si, mai ales, dand fuga la a posta cele mai recente fotografii, ei de fapt aduc confirmare atacatorilor, despre transformarile lor. Iar cei ce decodeaza imaginea, transformarile, isi pot duce mai departe munca, stiind ca au gasit cea mai buna cale... Iar cei care-si mai tarasc si copii (minori) in aceste poze, sunt constienti de faptul ca deschid si alte porti? Copiii au legatura energetica directa cu mama. Fiind loviti ei, automat este lovita si mama. Astfel mama copilului respectiv este si ea lovita... Daca in fotografie se afla si mama si copilul, mama devine victima sigura... Iar prin copil, prin comportamentul lui, devine si mai labila, pentru ca apare un alt atacator, nevinovat de data asta... Pe cei ce stiu toate acestea ii intreb: V-ati gandit la asta, sau, gandindu-va doar la propria persoana, la autopopularizare, ati uitat ca nebunii, oamenii rai, nu au disparut din aceasta lume? Nu cumva egoismul se confunda aici chiar cu Ego-ul ce nu ati reusit sa-l reduceti pana la limita la care sa lasati doar pe altii sa va laude?

Nu am luat aici in calcul si imaginea reala, impactul asupra copilului al unor imagini cu tatal sau mama, in posturi, schimbatoare, ce nu si le poate explica, fie in sens pozitiv, fie in sens negativ. Despre asta insa pot vorbi cei ce au cunostinta de psihologia copilului si adolescentului (chiar si profesorii, as zice eu, cei care au facut facultatea pe “stil vechi”, atunci cand materia era obligatorie.

Am inteles, din ceea ce am simtit si trait eu, pe acest Facebook, ca aici nu am nici un motiv sa mai fiu... voi activa din ce in ce mai putin, pana cand, asa cum am facut candva cu site-urile literare, voi pleca. Nu merita sa ma pun singur la dispozitia vanatorilor de suflete, minti sau chiar trupuri. Si daca am spus Facebook, nu inseamna ca doar la acest site se limiteaza observatia si hotararea mea! Macar asa, eu si cei care vor gandi ca mine, vor fi mai protejati. Altfel spus o diminuare a riscurilor! Nimic nu este cu adevarat de pret, daca suferinta ajunge la suflet. Nici motivele activitatii profesionale, nici inclinatiile artistice, nici popularitatea. Caci omul care si-a pierdut averea nu pierde nimic, cel care-si pierde sanatatea pierde jumatate din ceea ce este, cel care-si pierde mintile a pierdut tot, dar cel care-si pierde sufletul este el insusi pierdut!

Televiziunea este calea de manipulare indreptata impotriva tuturor, a celor cu pregatire superioara sau inferioara. E si ea periculoasa, dar tinta nu e foarte bine definita. Restul... tot o apa si-un pamant!

06.11.11