14 apr. 2012

Legea noilor ere [3]

-continuare din Legea noilor ere [2]-
Legea Creaţiei Conştiente
Blocajele energetice nerezolvate
În ultima parte a căii către starea de Maestru, majoritatea problemelor majore au fost rezolvate. Însă ceea ce mai rămâne, poate să fie greu de abordat. Şi e foarte importantă confruntarea cu orice problemă sau energie rămasă nerezolvată.

Trebuie spus asta, fără a fi vorba de judecată. Cu cat omul ascensionează şi devine mai avansat, cu atât este mai dificil este să îndepărteze ultimele rămăşiţe ale problemelor rămase nerezolvate, pentru că acestea sunt, de cele mai multe ori, foarte bine ascunse. Energia nerezolvată, ultimele probleme, pot deveni polarizate şi excluse din câmpul mental, uitate în reziduurile multor vieţi trecute. Este necesar ca fiecare să îşi facă timp ca să treacă în revistă sinele, în aspectul său multidimensional. Este chiar necesar sa se cerceteze ce a mai rămas de lucru.

Fizica polarităţii – Legea atracţiei opuselor
Cu cât este omul mai aproape de Lumină, cu atât atrage mai puternic întunericul. Lumina atrage gângănii! Cu cât se înaintează mai mult, cu atât mai multe critici se atrage – şi este nevoie de înţelepciune, pentru a le face faţă. Aici intră în joc aspectul polarităţii, adus de „Legea atracţiei opuselor”. Privind detaşat, este vorba despre electromagnetism. Energia pozitivă pură este atrasă cel mai puternic sub aspect magnetic, de energia negativă. Asadar, cu cât Lumina străluceşte mai puternic, creşte şi atracţia către polul magnetic opus. Situaţia poate fi gestionată, dar trebuie să existe Lumină, smerenie, putere şi disciplină de a-l respinge. Felul în care se gestionează jignirile, energia dură a geloziei, ura şi furia constituie o piesă importantă a puzzle-lui, care este dobândirea nivelului de Maestru în impecabilitate.
Cum se pate face asta? Este probabil mai uşor de spus decât de făcut, dar e ceva foarte adevărat. Biblia vorbeşte despre a întoarce şi celălalt obraz. Dar asta nu înseamna a se cere scuze de cel care este calcat pe picior. O parte a paradoxului o constituie, într-adevăr, nevoia de susţinere a adevărului. Însă asta nu înseamna a călca picioarele celorlalţi, în mod deliberat.
A se susţine adevărul reprezintă o acţiune paşnica. Este o exprimare binevoitoare a agresiunii, care permite graţiei Divine şi demnităţii să rămâna de amble părţi ale oricărui conflict sau atac. Ea trimite energia atacului înapoi la sursă, cu iubire şi fără răutate.
Fiecare are ocazia să rămâna în impecabilitate, în orice fel de conflict s-ar afla. Se poate gestiona un conflict, fără implicare în el. Pentru a-l rezolva este nevoie de confruntarea cu el dintr-o poziţie de detaşare emoţională, ca observator şi, chiar dacă nu e deloc uşor, aceasta este calea Maestrului. Aşa se poate să „nu se ia nimic la modul personal”, cu detaşare de reacţiile emoţionale.
Fiecare are ocazia de a fi impecabil în fiecare zi. Scenariul în care se recunosc propriile greşeli, propriul conflict cu integritatea, este scenariul zilei în se dobândeşte nivelul stării de maestru al impecabilităţii – şi pâna acolo e o adevarată călătorie. Similar, în ziua în care se stă ferm în adevărul personal, cu dorinţa de a recunoaşte adevărul altora, s-a dobândit integritatea.
Mintea Divină poate fi atinsă, numai accesând-o prin rezonanţă cristalină, prin intermediul undelor-gând cristaline. Gândul cristalin este deasupra emoţiei, deasupra lucrurilor meschine. El este atins prin detaşare. Este lacul cristalin al Shambalei, al adevăratei Nirvana, liniştit ca oglinda, fără valuri care să îi distorsioneze imaginea reflectată.

Timpul Maeştrilor!
Există o ştiinţă în spatele Legii Atracţiei – şi această ştiinţă este Legea Credinţei. Legea Credinţei guvernează ceea ce se crează în viaţa fiecăruia. Legea Credinţei include actele adiţionale ale scenariilor de viaţă, cele planificate şi cele contractate cu propria persoană, în scopul creşterii. Numai că lecţiile care sunt stabilite trebuie rezolvate prin asumare şi un efort disciplinat.
Este astfel esenţial să se înţeleagă deplin, ca omul nu se află niciodată la mila evenimentelor, că nimeni nu este menit să înfrunte, neajutorat, inexplicabilul, asemenea unei corăbii pierdute în largul mării. Pe maeştri, nici un fel de evenimente – nici psihologice şi nici fizice – nu îi pot controla.
Atunci când oamenii vor înţelege pe deplin imensa capacitate a creierului, de a păstra o multitudine de credinţe concludente, asociate experienţelor, vor vedea că au o infinitate de posibilităţi de alegere.
Aceia dintre ei care rămân însă blocaţi în vechile tipare şi credinţe limitative, se vor împotmoli într-un ciclu repetitiv de răspunsuri prestabilite, care includ capacitatea de a bloca soluţiile noi, prin negarea existenţei unei gândiri mai bune. Mai bine spus, dacă nu se învaţă din greşelile trecute, oamenii sunt sortiţi să le repete. Se va repeta cu adevărat acest ciclu, până când se va învăţa cum funcţioneaza procesul atingerii Minţii Divine. Acest lucru este adevărat pentru toţi oamenii.
Oamenii trebuie să îşi provoace singuri, eliberarea.
Trei legi
Există trei procese guvernate separat sub Legea Atracţiei. Ele au criterii concise diferite de realizare. Cele trei procese sunt:
** Legea Atracţiei – Gândurile au o frecvenţă care atrage frecvenţe asemănătoare;
** Legea Credinţei – A cunoaşte dincolo de orice îndoială. Se poate materializa numai ceea ce se crede că este posibil;
** Legea Creaţiei Conştiente – Capacitatea conştientă de a materializa focalizat obiective şi evenimente prin intermediul minţii multidimensionale.

Scenariile contractelor sufletului
Trebuie subliniat, încă o dată, că realitatea individuală sau de grup este creată prin proiectarea credinţelor fiecăruia.
După cum s-a mai discutat pe această temă, există scenarii plănuite de sinele superior – aspectul Minţii Divine – care pot fi numite setări sau contracte ale sufletului, care au fost alese ca lecţii de evoluţie, care să ajute la a se ajunge la o înţelepciune mai mare.
Odată reamintite aceste aspecte, ar fi de spus că, dintr-un punct de vedere superior, ceea ce se numeşte „karmă” nu reprezintă o datorie a unuia faţă de celălalt. Este mai degrabă o datorie faţă de Sine, o echilibrare a Sinelui Divin.
Dacă există un scop sau un obiectiv în 3D, care se află în conflict cu sinele superior, acesta nu se va manifesta decât dacă a fost ales ca lecţie de evoluţie. De exemplu, dacă un om îşi doreşte avere şi averea respectivă ar fi folosită în mod greşit sau ar contribui la oprirea procesului de evoluţie, sinele superior poate respinge manifestarea acestei dorinţe. În unele cazuri, oamenii care au toate „nevoile” materiale împlinite au tendinţa să renunte la căutarea dezvoltării.
Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că, atunci când se găsesc în limitele oricărei experienţe inconfortabile sau neplăcute, ei au creat această aparentă dilemă. În cadrul acestei axiome, există cu adevărat, în dualitate, scenarii în timp liniar, cu care oamenii vor trebui să se confrunte. Fie ca cinevă acceptă asta sau nu, fiecare circumstanţă şi fiecare acţiune care rezultă, oricât de groaznice ar fi, au fost create numai de Sine.
De exemplu, daca într-o situaţie extremă este comisă o crimă şi un individ este condamnat la închisoare, aceste acţiuni trebuie asumate şi trăite. Prizonierii condamnaţi nu pot, în majoritatea circumstanţelor dualităţii, să scape de condamnare, doar cu puterea dorinţei. Trebuie să se confrunte cu dualitatea pe care ei înşişi au creat-o, în timp liniar. Există în 3D, Legi ale Cauzei şi efectului, care se vor aplica.
Responsabilitatea nu numai pentru propriile acţiuni, ci şi pentru propriile credinţe, reprezintă o parte esenţială a procesului de evoluţie a fiecărui om pe această planetă. Este esenţial să şi le asume fiecare pe amândouă. Asumându-le, se poate schimba peisajul înconjurător.
Trebuie să se înţeleagă faptul că ori de câte ori se caută să se evite responsabilitatea pentru propriile acţiuni, omul face asta încercand să fie făcut altul răspunzător, „dând vina” pe altcineva – fie individ, grup sau cauză. În procesul transferului de responsabilitate însă, inconştient, omul predă şi puterea şi  renunţă la ceva ce îi aparţine şi care îi permite să „re-creeze”.
Dificultatea pe care o au cei mai mulţi dintre oameni de a-şi asuma responsabilitatea pentru comportamentul propriu, vine din dorinţa de a evita durerea şi vinovăţia consecinţelor respectivelor acţiuni. Nu le place sa admită propriile greşeli.
Cu toate acestea, în circumstanţele mai puţin evidente ale lipsei abundenţei si ale deteriorării relaţiilor, trebuie să se schimbe nu numai natura gândurilor conştiente, ci şi credinţa în acele asteptări… după care să se acţioneze conform noilor credi

Niciun comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...