Pe marginea prăpastiei

Adevăr vă spun că mai avem puţin! Mai este ultima sforţare, ultimul hei-rup! Lumea aceasta este din ce în ce mai greu de înţeles, comportamentul oamenilor este din ce în ce mai absurd, absurditatea lumii este din ce în ce mai mare. Pe acolo unde nu îţi vine să crezi apar aspiratoarele de lumină, reptile veritabile, rămăşiţe a ceea ce a venit şi a nu s-a vrut plecat fără să-şi lase semne prin victime directe şi colaterale.

Nu sunt eu ceea ce unii ar vrea să fiu, dar nu sunt eu nici ceea ce alţii ar vrea să fiu. Dar sunt unul din cei care vin să vă spună despre paşii timpurilor viitoare: să nu fie bărbat, femeie sau biserică, ori altcineva care să vă spună, că sunteţi mai puţini în ceva, decât Dumnezeu. Iar recompensa mea este posibilitatea de a face mai uşor, pentru alţii, drumul.

Să nu vă temeţi de nebunia vieţii căci este iluzorie. Tot ce e în jur, pornind de la suferinţă şi mergând până la fericirea supremă, totul este controlat în parametri bine coordonaţi. Nu există secrete, nu mai există secrete de acum. Cei care acum străbat timpul de aşa-zisă fericire ar trebui să stea să se întrebe dacă în ceea ce cred este peren sau efemer. Pe cei care îşi caută desfătări şi plăceri în goana căutătoare de victime, ar trebui acum, mai mult ca niciodată, să se întrebe dacă ceea ce fură le este necesar sau îşi agonisesc ceea ce le va fi motiv de cădere explozivă. Şi mai sunt şi cei care tot fug şi fug spre lauda deşartă...

Deschideţi-vă mintea şi sufletele şi credeţi în voi, voi cei ce prin suferinţă şi îndurare trebuie să vă reveniţi pe drumul către zilele mâinelui continuu. Suferiţi plătind greşelile cele ce, prin zilele anilor trecuţi nu aţi ştiut să le depăşiţi. Mărturisiţi-vă şi iubiţi neîncetat şi imediat, acceptaţi orice provocare a sufletului, faceţi-vă obicei să echilibraţi şi să vă eliminaţi frica şi să iubiţi mai ales ceea ce pare că nu înţelegeţi! Căci toate v-au fost aduse în viaţă ca să vă întoarceţi la forma ce v-aţi dorit-o, v-aţi ales-o spre a fi voi acceptaţii şi aleşii  lumii viitoare. Dacă încă nu înţelegeţi, nu vă mai înfierbântaţi, este doar un semn că multele fapte mai puţin bune nu s-au dizolvat în lumina care v-a înconjurat şi pe care o resimţiţi în voi şi pe lângă voi. Lăsaţi-vă vouă nu prin gândurile omului în care sunteţi, şi mult timp de acum încolo veţi fi, ci prin trăiri şi fapte. Lăsaţi-vă vouă şi nu alungaţi pe cei care, asemenea vouă fiind, alături şi pentru voi, cu voi împreună, în felul lor de a fi, au primit să sufere şi să se bucure cu voi şi pentru voi, până se vor împlini toate câte voi vi le-aţi ales să le faceţi. Vă e poate mai drag cântul mieros al celor ce se vor încălziţi la sân, vă este poate prea multă teamă de a nu veni unii sau alţii şi a vă judeca, dar, lăsându-vă vouă, pentru un timp, de nu vă ştiţi a fi, încă, Lumină celor trimişi vouă, până când vă veţi putea lăsa a fi una cu toată lumea în care veţi merge.

V-au fost trezire suferinţele pe care le-aţi îndurat? Veţi aceepta adevărul că n-a fost decât trezirea de dinaintea altei adormiri?

Acum semnele sunt clare, foarte clare că este timpul de a intra în marea Lumină! Sper să vedeţi şi voi cât de curând Lumina pe care o văd eu astăzi! Ea este în fiecare din voi, de la primul până la ultimul, de la cel mai bun şi până la cel mai puţin bun şi aşteaptă şansa pe care trebuie să i-o daţi să poată izbucni. Dacă din cele ce v-au fost fapte şi acum le refuzaţi, v-aţi gândit că doar dacă le veţi face, de data asta în armonie cu noua situaţie, este tocmai bine, pentru că altă modalitate de a rupe urzelile răului nu există? Nu vă mai răstălmăciţi menirea prin gândul că aşa e rău pentru că aţi vrut să fie bine şi a ieşit cândva rău. Aţi greşit atunci acceptând ceea ce nu trebuia, acum să greşiti neacceptând ceea ce trebuie? Readuceţi-vă trăirile în armonie cu matricea iniţială, nu perpetuaţi în a vă lenevi pe o stare ce chiar dacă nu e tocmai rea, este mai jos decât ceea ce aveţi nevoie. Nu mai staţi cu nimic ancoraţi de trecut căci dacă acolo e o ancoră sau o legătură grea şi foarte grea, ceea ce vă ridică voi chiar credeţi că nu vă va produce mai mare suferinţă? Un titlu, un nume, o poziţiei ierarhică, nu vă mai aduce neapărat ceva bun. Poate că e mai repede încărcat de toate urmele greşelilor trecutului şi voi, din necunoaştere, din neacceptare, din preconcepţii, din frică sau din lene, vă atrageţi mereu aceleaşi trăiri care vă sfâşie pe dinăuntrul vostru, oprindu-vă în drumul spre cunoaştere spre drumul acela în care nu vă veţi mai plânge că nu vedeţi. Cum să scăpaţi de sărăcie dacă trăirea  ce o aveţi acum e încărcată de greşelile care v-au dus la sărăcie? Cum să scăpaţi de imaginea că sunteţi omul ce nu a făcut bine dacă purtaţi trăirea timpurilor în care nu aţi făcut sau s-a considerat că nu aţi făcut bine? Dacă vă pare rău, dacă vi se pare că nu este bine, dacă vi se pare că vi se strică ceva din ceea ce sunteţi sau că puteţi să supăraţi pe cineva, nu vreţi să acceptaţi cu seninătate că acestea nu sunt decât ataşamente pe care le daţi o importanţă mare prin gândurile fiinţei trup şi nu a fiinţei suflet?

Când cineva face un pas în evoluţia trăirilor, face loc pentru cei care vin în urma lui. Spuneţi Da vieţii, şi asta vă va ridica în trăiri. Rezonanţa sa astfel se extinde asupra tuturor părţilor lumii. Cei care acum reexperimentează viaţa în doi, e timpul să înţeleagă acest reexperiment pentru trebuinţa învăţarii lecţiei că se pot crea minuni împreună. Pentru că Inteligenţei Divine îi place să apropie entităţi care pot şi vor să creeze minuni şi să se joace cu aceste energii într-un curent abundent.

Şi nu vă mai speriaţi că, acum, când lumea stă pe o muchie de pe marginea prăpastiei, că, cei care se vor salvaţi doar pe sine, îşi arată adevărata faţă. Din şase-şapte veţi găsi doar unul care nu-l va interesa doar salvarea proprie. De v-aţi avut alături neprieteni ce se gudurau pe lângă voi ridicând prietenia în slăvi, acum veţi înţelege că prietenia lor a ţinut doar atât cât v-au putut ţine acolo unde sunt ei, când aţi pus la bătaie lumina voastră de care ei aveau nevoie. Fiecare pasăre pe limba ei piere! Dacă ar fi uşor să fii om, toată lumea asta ar alege. Şansa lor de a fi oameni şi-au spulberat-o singuri, nu vă mai lăsaţi ucişi de dorinţa lor de a fi slugarnicii lor ridicători în slăvi.

Vi-i dat să treceţi dinspre suferinţă înspre împlinire. În puterea voastră stă s-o faceţi cât mai repede. Misiunile voastre trebuie să se împlineacă. Aceia care spre a împlini această misiune a voastră au răspuns prezent la cererea Divinităţii de a vă fi de ajutor au nevoie doar de a vă dori şi a exprima dorinţa voastră de împlinire necondiţionată şi nejertfită pe altarele realităţii lumii de acum, pentru a vă arăta, mai mult decât până acum, că totul vă este posibil. La un loc cu ei, câţi vor fi, unul sau mai mulţi, veţi urca pe crestele cele pline de Lumină.

Despre fiecare dintre voi nu pot eu aici, acum să spun. Dar asta nu înseamnă că nu ar fi posibil să vă spun. De mă veţi întreba răspunsuri veţi afla, bucurătoare sau supărătoare, după cum vor fi să fie sau după cum voi, cei în suferinţă, sunteţi acum.

N-am să mă apuc să schimb lumea, nici eu, nici ceilalţi ca mine. Nici voi să nu o faceţi! Cu cei ce nu vor să se schimbe fiţi buni spunând ambiţiilor lor un “Ei, şi?” care să îi facă şi pe ei să se întrebe de ce sunteţi altfel. Doar aşa se vor trezi cei care mai pot să o facă. Timp e prea puţin ca ei să mai poată fi schimbaţi de noi, de voi, sau împreună. Timp nu mai este decât pentru ca voi să nu mai existe, voi să se contopească în unicul şi nepieritorul noi. Căci pe cei ce cred că de pe muchia marginii prăpastiei se pot salva doar pe ei, nu-i poate salva decât căderea în prăpastie!